Definita cuvantului manieră
MANIÉRĂ s.f. 1. (De obicei la pl.) Fel de a se purta în societate; comportare corectă, cuviincioasă. 2. Fel, chip, mod, procedeu. ♦ Mod specific de realizare a unui lucru, a unei opere; ansamblu de procedee și de mijloace de expresie caracteristice unui artist. 3. Afectare, artificialitate în stil. [Pron. -ni-e-. / < fr. manière, it. maniera].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu manieră
TROFOBIÓZĂ s. f. simbioză între două specii (de insecte) diferite, dintre care una folosește anumite produse eliminate de cealaltă. (< fr. trophobiose) Vezi definitia »
EXTUMESCÉNȚĂ s.f. Umflătură, tumefacție. [< fr. extumescence, cf. lat. extumescere – a se umfla]. Vezi definitia »
HIDROCARBÚRĂ s. f. compus organic din carbon și hidrogen. (< fr. hydrocarbure) Vezi definitia »
scrobélniță, scrobélnițe, s.f. (înv.) vas pentru ținut sau pentru fiert scrobeala. Vezi definitia »
ALDÓZĂ s.f. (Chim.) Oză cu funcțiune de aldehidă. [< fr. aldose]. Vezi definitia »