îndrăzní (îndrăznésc, îndrăznít), vb. – 1. (Înv.) A prinde curaj, a se însufleți. – 2. A îndrăzni, a se încumeta, a avea curajul de a întreprinde ceva. – Var. îndrăsni. Sl. drŭznati, de la drŭzŭ „îndrăzneț”, cf. Pușcariu, Dacor., VIII, 349, unde cuvîntul este considerat, împotriva tuturor aparențelor, drept un termen de cultură). – Der. îndrăznitor, adj. (cutezător, curajos); neîndrăzneț, adj. (timid); îndrăzneală, s. f. (cutezanță, curaj). Vezi definitia »

BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva. – Din boc¹. Vezi definitia »

BEJĂNÍ vb. IV. v. băjeni. Vezi definitia »

propăní, propănésc, vb. IV (reg.) 1. a înșela, a amăgi. 2. (refl.) a vorbi în taină, a complota. Vezi definitia »

odîrní (-nésc, -ít), vb. – (Olt.) A înțărca. Sb. odrenuti „a alunga” (Candrea). Vezi definitia »