TOROPEÁLĂ, toropeli, s. f. 1. Stare de amorțeală, de buimăceală (premergătoare somnului); somnolență. ♦ Lâncezeală, apatie. ♦ Visare, reverie. 2. Căldură mare; arșiță, dogoare, zăpușeală. 3. (Reg.) Bătaie zdravănă. – Toropi + suf. -eală. Vezi definitia »

SÍSTOLĂ, sistole, s. f. Fază de contractare fiziologică periodică, ritmică a musculaturii inimii, în timpul căreia sângele este expulzat din ventricule în artera pulmonară și în aortă, iar din auricule în ventricule. – Din fr. systole. Vezi definitia »

CAȚAVEÍCĂ, cațaveici, s. f. Haină țărănească scurtă (îmblănită), cu mâneci largi, purtată de femei; scurteică. – Din ucr. kacavejka. Vezi definitia »

PÓRTO-CÁVĂ adj. (anat.) care aparține venei porte și venei cave. (< fr. porto cave) Vezi definitia »

SINCERÍCĂ s. f. Plantă erbacee mică, cu frunze liniare, cu flori albe-verzui, fără petale, care crește pe locuri stâncoase și nisipoase (Scleranthus perennis). – Et. nec. Vezi definitia »