stăurá (-r, át), vb. (Trans.) A privi cu teamă sau cu mirare, a se minuna. Origine necunoscută. Ar putea fi cuvînt identic cu a astăura, vb. (Banat, a pîndi, a urmări), pe care DAR îl derivă de la staur „grajd”, presupunînd că înseamnă „a urmări din grajd”, ipoteză greu de admis. Poate în loc de sgăura ‹ sgău, cf. sgîi. Vezi definitia »

REINTRÁ, reíntru, vb. I. Tranz. A intra din nou, a intra la loc. – Re¹- + intra (după fr. rentrer). Vezi definitia »

ASPIRÁ, aspír, vb. I. 1. Tranz. A trage aerul în plămâni, a inspira; p. ext. a inspira o dată cu aerul și alte corpuri sub formă de pulbere. ♦ (Despre o pompă) A trage în sus un lichid, un gaz, praful etc. 2. Intranz. Fig. A năzui, a tinde către ceva. – Din fr. aspirer, lat. aspirare. Vezi definitia »

SARAMURÁ, saramurez, vb. I. Tranz. 1. A introduce (pentru un timp) în saramură alimente (carne, legume etc.), pentru a le conserva. 2. A ține în saramură pieile crude înainte de tăbăcire. 3. A trata cu fungicide semințele de cereale, înainte de semănare, pentru a le dezinfecta. – Din saramură. Vezi definitia »

SUSURÁ vb. intr. (despre ape curgătoare, frunze) a produce un susur. (< fr. susurrer) Vezi definitia »