lăscáie (lăscắi), s. f. – Para, aspru, monedă divizionară de cupru, valoare, înv., paritate. – Var. lescaie, lețcaie. Rut. ljackyj „polonez”, pol. lakci „polonez” (Tiktin; DAR). Se folosește puțin la pl., principalul său înțeles fiind acela de termen de comparație, pentru a indica un obiect fără valoare ca sp. pito, pizca. – Lăscăiață, s. f. (Olt., Banat, oală cu două toarte) pare să se explice prin ideea de „oală fără valoare, hîrb” (Candrea). Vezi definitia »

CIRCUMSPÉCȚIE s. f. (Livr.) Prudență, precauție, rezervă. – Din lat. circumspectio, fr. circonspection. Vezi definitia »

DINAMOLOGÍE s.f. (Liv.) Studiu asupra forțelor, considerate în abstract. [Gen. -iei. / < fr. dynamologie, cf. gr. dynamis – forță, logos – studiu]. Vezi definitia »

INFLAMÁȚIE s. f. proces de umflare și înroșire a unui organ sau țesut bolnav, dureros la atingere; umflătură. (< fr. inflammation, lat. inflammatio) Vezi definitia »

HORTÉNSIE s. f. arbust cultivat ca plantă ornamentală cu flori mari, albe, roșii sau bleu, fără miros, din familia saxifragacee. (< fr. hortensia) Vezi definitia »