întrecătúră s.f. (înv.) afectare, mofturi, fasoane. Vezi definitia »

RUBANÁTĂ, rubanate, s. f. (Geol.) Textură a unor roci eruptive cu aspectul unor dungi, datorită alternanței diferitelor minerale. ◊ (Adjectival) Structură rubanată. – Din fr. rubané. Vezi definitia »

TÍNCĂ, tinci, s. f. (Reg.) Curcă. Vezi definitia »

STRUCTÚRĂ s. f. I. 1. ansamblu de elemente de construcție solidarizate între ele, care preia toate sarcinile la care este supus acesta și le transmite la fundație. 2. mod de alcătuire internă a unui corp, a unui sistem. ◊ dispoziție relativă a atomilor în molecula unei substanțe. ◊ mod de grupare a moleculelor într-o substanță minerală. 3. mod de așezare a părților corpului animal sau vegetal ori ale țesuturilor. ◊ (psih.) conformație, factură, formație. 4. fel de alcătuire a unei compoziții, a unei opere literare. ♦ ~ gramaticală = mod specific fiecărei limbi de a organiza cuvintele în propoziții și fraze. II. mod de organizare a societății din punct de vedere economic, social, politic și cultural; orânduire. ◊ mod de organizare a oricărei ramuri de producție. (< fr. structure, lat. structura) Vezi definitia »

ANTETRÚPIȚĂ, antetrupițe, s. f. Piesă la plugurile perfecționate, cu ajutorul căreia se obține o răsturnare perfectă și totală a brazdei. – Din ante- + trupiță. Vezi definitia »