MONOLÓG, monoloage, s. n. 1. Scenă dintr-o lucrare dramatică în care un personaj, fiind singur pe scenă, își exprimă cu glas tare gândurile. ♦ Monolog interior = procedeu literar specific romanului sau nuvelei de analiză psihologică, prin care personajul supune introspecției propriile sentimente. ♦ Lucrare dramatică de proporții reduse, destinată să fie interpretată de către un singur actor. 2. Vorbire neîntreruptă a cuiva, fără a da altuia timp pentru replică; vorbire cu sine însuși. [Pl. și: monologuri] – Din fr. monologue. Vezi definitia »

FICOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în ficologie. (< fr. phycologue) Vezi definitia »

DERMATOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în dermatologie. (< fr. dermatologue) Vezi definitia »

OTORINOLARINGOLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în otorinolaringologie; orelist. [< fr. oto-rhino-laryngologue]. Vezi definitia »

REOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în reologie. (după engl. rheologist) Vezi definitia »