Definita cuvantului polin
polín s.m. (înv.) unitate de măsură pentru lungimi.

Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu polin
CONCUBÍN, -Ă, concubini, -e, s. m. și f. Persoană care trăiește în concubinaj. – Din fr. concubin, lat. concubinus. Vezi definitia »
DRÚMLIN, drumline, s. n. Formă de relief de origine glaciară, având un contur eliptic. [Acc. și: drumlín] – Din fr. drumlin. Vezi definitia »
MACROCRISTALÍN, -Ă macrocristalini, -e adj. (Chim., geol.; despre substanțe minerale) Care se prezintă în cristale mari. – Din fr. macrocristallin. Vezi definitia »
AFÍN2, afini, s. m. (Jur.) Rudă prin alianță. – Lat. lit. affinis. Vezi definitia »
CONSANGVÍN, -Ă, consangvini, -ne, adj. Înrudit (din partea tatălui); (despre frați și surori) care au același tată; p. ext. rudă, rubedenie. [Var.: consanguin, -ă adj.] – Din fr. consanguin, lat. consanguineus. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z