TUȚIORÍSM s.n. Tendință în teologia morală catolică de a obliga la interpretarea cea mai riguroasă a normelor care pot fi interpretate în mai multe feluri. [Pron. -ți-o-. / < it. tuziorismo, cf. lat. tutior – mai sigur]. Vezi definitia »

ISMAILÍSM s. n. doctrina ismailiților. (< fr. ismailisme) Vezi definitia »

PRERAFAELÍSM s.n. v. prerafaelitism. Vezi definitia »

PSITACÍSM s. n. (Med.) Reproducere mecanică a celor auzite sau citite, fără a le înțelege. – Din fr. psittacisme. Vezi definitia »

EGOCENTRÍSM s. n. (Livr.) Atitudine a celui care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, tendință de a face din sine „centrul universului”; egotism. – Din fr. égocentrisme. Vezi definitia »