căputătúră, căputătúri, s.f. (înv.) parte a încălțămintei care acoperă zona superioară a labei. Vezi definitia »

ANAPTÍXĂ s.f. (Fon.) Introducere a unei vocale între două consoane. [Pl. -xe. / < fr. anaptyxe, cf. gr. anaptyxis – deschidere < ana – în sus, ptyssein – a desfășura]. Vezi definitia »

mérță (-țe), s. f. – (Mold.) Măsură de capacitate pentru solide, egală cu 215 litri. – Var. mierță. Sl. (sb., cr.) mjȅrica, din sl. mĕra „măsură” (Cihac, II, 193; Berneker, II, 50; Iordan, Dift., 95; Conev 78), cf. mag. mérce (Gáldi, Dict., 144). Cf. mear. Vezi definitia »

DIACÚSTICĂ s.f. Parte a fizicii care studiază refracția sunetelor. [Gen. -cii. / < fr. diacoustique]. Vezi definitia »

AMBLISTÓMĂ s.f. (Zool.) Animal amfibiu, de culoare cărămizie cu pete mari deschise, care trăiește în America de Nord. [< fr. amblystome]. Vezi definitia »