părtăláș, -ă, adj. (înv. și reg.) părtaș. Vezi definitia »

cepáș s.n. 1. (reg.) urmă de roată, făgaș, șleau. 2. (reg.) bucată dintr-o vână de aur. Vezi definitia »

STRUGURÁȘ, strugurași, s. m. 1. Strugurel (1). 2. (Bot.; reg.; la pl.) Coacăze. 3. (Bot.; reg.) Rușuliță. – Strugure + suf. -aș. Vezi definitia »

pîș interj. – Reproduce sunetele mersului silențios. – Var. pîșa. Creație expresivă, cf. fîș, pis, hîș. Relație cu păși „a merge” (Candrea) este improbabilă și se bazează numai pe încrucișarea ambelor cuvinte în var. pîși „a merge”. – Der. pîșcîi, vb. (a reproba, a dezaproba, a fluiera), cf. hîșcîi; pîșcîială, s. f. (demonstrație de dezacord), ambele cuvinte înv., folosite de Dosoftei (sec. XVII) și pe care Scriban le pune în mod greșit în legătură cu pîrsni; pîșpîi, vb. (a murmura, a șopti); pîșpîială, s. f. (șoaptă); pîșpîitor, adj. (șoptitor; înv., băgăcios, turbulent). Vezi definitia »

Ș² interj. (De obicei prelungit) Cuvânt folosit pentru a-i cere cuiva să tacă, să păstreze tăcere. – Onomatopee. Vezi definitia »