CĂRÚȚ, căruțuri, s. n. 1. Diminutiv al lui car; cărucean. 2. Cărucior (2). 3. Cărucior (1). 4. Parte mobilă a unor mașini, care se mișcă pe rotițe sau lunecă pe glisiere, îndeplinind diferite funcții. – Car + suf. -uț. Vezi definitia »

ȚUȚ, țuțuri, s. n. (Reg.) 1. Proeminență sau excrescență cărnoasă. 2. (Adverbial; în expr.) A rămâne țuț = a rămâne uluit, mirat peste măsură. – Et. nec. Vezi definitia »

ACRÚȚ, -Ă, acruți, -e, adj. Acrișor. – Din acru² + suf. -uț. Vezi definitia »

vârfúț (rar) s. n. Vezi definitia »

STÂLPULÉȚ, stâlpuleți, s. m. Stâlpișor. – Stâlp + suf. – uleț. Vezi definitia »