ARĂTÁRE, arătări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) arăta și rezultatul ei; indicare, precizare. ♦ (Înv.) Dovadă, mărturie. ♦ (Rar) Aspect, înfățișare. 2. (Concr.) Monstru; stafie, fantomă. ♦ Halucinație. Vezi definitia »

PROPOVEDUÍRE s. f. v. PROPOVEDUI. [DLRM] Vezi definitia »

DESPERÁRE s.f. Acțiunea de a despera și (mai ales) rezultatul ei; deznădejde. ◊ Cu desperare = în mod deznădăjduit; (fig.) din toate puterile. [Var. disperare s.f. / < despera]. Vezi definitia »

APROPRIÉRE s.f. Acțiunea de a(-și) apropria și rezultatul ei. [< apropria]. Vezi definitia »

IVÍRE s. f. Faptul de a se ivi; apariție, iveală. – V. ivi. Vezi definitia »