ctítor (ctítori), s. m. – Fondator, persoană care construiește și înzestrează o biserică. – 2. Fondator, organizator. – 3. (Trans. și Munt.) Econom, curator al unei biserici. – 4. (Trans., înv.) Tutore. Gr. ϰτίτωρ, în parte prin intermediul sl. ktitorĭ, cf. Vasmer, Gr., 65 și 85. – Der. ctitoră, s. f. (fondatoare); ctitori, vb. (a funda); ctitorie, s. f. (fondare); ctitoricesc, adj. (de fondare); ctitornicie, s. f. (fundație; pisanie). Vezi definitia »

EXPLOATATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. 1. (cel) care exploatează munca altuia. 2. (cel) care exploatează o pădure, o mină etc. (< exploata + -tor) Vezi definitia »

PROSCRÍPTOR s. m. cel care hotăra proscripțiile. (< lat. proscriptor, fr. proscripteur) Vezi definitia »

ÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, îngăduitori, -oare, adj. Care îngăduie (1); p. ext. care iartă ușor, tolerant, răbdător; concesiv, indulgent. ♦ Blând, bun. [Pr.: -du-i-] – Îngădui + suf. -tor. Vezi definitia »

nemiejór s.m. (reg.) masa de dimineață; prânzișor. Vezi definitia »