DIBĂCÍ, dibăcesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A potrivi lucrurile cu îndemânare, cu iscusință; a nimeri. 2. A căuta cu stăruință. 3. A descoperi (după multă căutare); a găsi, a dibui. – Din dibaci. Vezi definitia »

cioáreci s. m. pl. – 1. Pantaloni tipici țărănești, din postav alb făcut în casă. – 2. În anumite regiuni, ciorapi de pînză sau postav purtați de femei iarna. – 3. Postav făcut în casă, stofă de lînă groasă. – Mr. cioaric „postav”; cioariți „ciorapi de pînză”. Origine necunoscută. Pare a fi același cuvînt ițari, prin intermediul unui der. *ițari(ci). Dacă această ipoteză este corectă, este vorba aproape sigur de un cuvînt din fondul tradițional. Explicațiile date pînă acum sînt insuficiente: din mag. szövedék „țesătură” (Cihac, II, 490); din tc. çarek „cizme orientale”, cf. ngr. τσαρούχια, alb. tšarihe (Șeineanu, II, 132; Meyer 439; Lokotsch 401); din mr. cioară „șireturi pentru picioare” (Capidan, Dacor., IV, 265); de la benevreci, contaminat cu bg. čoa (‹ tc. çohe) „stofă de lînă groasă” (Weigand, Jb., XVI, 222). – Der. ciorecar, s. m. (țăran, sătean). Vezi definitia »

nevolnicí, nevolnicésc, vb. IV (înv.) 1. a asupri. 2. (refl.) a păcătui, a greși (fără voie). Vezi definitia »

SPÍCI s.n. (Rar) Discurs, cuvântare ocazională; alocuțiune. [Scris și speech. / < engl. speech]. Vezi definitia »

văcí, văcésc, vb. IV refl. (reg.) a se întinde, a se culca. Vezi definitia »