HABÁN, -Ă, habani, -e, s. m. și f. Membru al unei secte baptiste ai cărei adepți au emigrat și în Transilvania în secolul al XVI-lea. – Din germ. Habaner. Vezi definitia »

HEPTÁN s.n. Hidrocarbură saturată cu șapte atomi de carbon în moleculă. [< fr. heptane , cf. gr. hepta – șapte]. Vezi definitia »

HEGELIÁN, -Ă GHE-/ adj., s. m. f. (adept) al hegelia-nismului. (< fr. hégélien) Vezi definitia »

CORNEÁN, -Ă adj. al corneei. (< fr. cornéen) Vezi definitia »

BOTNIÁN, -Ă adj., s. n. (din) epoca superioară a arhaicului din regiunea baltică. (< fr. bothnien) Vezi definitia »