OCUPÁȚIE s.f. I. Îndeletnicire, profesiune, meserie. ♦ Preocupare, treabă. II. 1. Luare în stăpânire cu forța a unui teritoriu, a unui oraș etc. de către o putere străină, care impune un anumit regim. 2. Luare în posesiune, în stăpânire; ocupare. [Gen. -iei, var. ocupațiune s.f. / cf. fr. occupation, lat. occupatio]. Vezi definitia »

ONTOLOGÍE s. f. ramură a filozofiei care studiază trăsăturile cele mai generale ale existenței; teoria existenței. (< fr. ontologie) Vezi definitia »

MALAHÍE, malahíi, s. f. (Înv., sec. XVII) Masturbare, onanie². (din ngr. μαλακία (Cihac, Tiktin)) Vezi definitia »

apă de ploaie expr. lipsit de consistență; lipsit de eficiență Vezi definitia »

EXPLORÁȚIE, explorații, s. f. (Rar) Explorare. – Din fr. exploration, lat. exploratio. Vezi definitia »