AUTOTÚRN, autoturnuri, s. n. Autovehicul prevăzut cu o platformă care se poate înălța și roti, folosit la lucrările de cabluri electrice aeriene. – Din auto² + turn (după germ. Autoturm[wagen]). Vezi definitia »

inférn (inférnuri), s. n. – Iad, gheenă. It. inferno (sec. XIX). – Der. infernal, adj., din fr. infernal. Vezi definitia »

HORN, hornuri, s. n. 1. Parte a coșului de fum la o casă, constituită din canalul îngropat în zidărie (și din porțiunea ieșită în afară prin acoperiș); p. ext. întregul coș de fum al unei case. 2. Partea de deasupra vetrei țărănești prin care trece fumul în pod sau direct afară; coș (la clădiri). 3. (Alpinism) Spațiu îngust dintre doi pereți de stâncă paraleli și înalți. 4. (Geol.) Relief cu aspect de piramidă triunghiulară caracteristic regiunilor alpine, care se formează în urma intersectării pereților circurilor glaciare. – Din ucr. horn. Vezi definitia »

SUBALTÉRN, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care este subordonat altuia mai mare în grad. [< fr. subalterne, cf. lat. sub – sub, alter – altul]. Vezi definitia »

NOCTÚRN, -Ă, nocturni, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care se face sau se întâmplă noaptea; de noapte, din timpul nopții. ◊ Loc. adj. și adv. În nocturnă = (despre competiții sportive) (care se desfășoară) în timpul serii. ♦ (Despre păsări răpitoare, animale, insecte) Care își desfășoară activitatea în cursul nopții și doarme ziua. 2. S. f. Competiție sportivă care are loc în timpul serii. 3. S. f. Piesă muzicală, vocală sau instrumentală cu caracter liric, visător și melancolic. – Din fr. nocturne, lat. nocturnus. Vezi definitia »