BUTONIÉRĂ s.f. 1. Deschizătură mică, tivită pe margine, la haine sau rufe, în care se încheie un nasture; mică tăietură în reverul unei haine bărbătești; (p. ext.) parte a reverului unei haine unde se pune o floare, o insignă etc. 2. (Geol.) Depresiune excavată în zona centrală a unui dom (2), mărginită de cueste situate față în față și închisă la un capăt în formă de potcoavă. [Pron. -ni-e-. / < fr. boutonnière]. Vezi definitia »

ANTROPOFÍTĂ s. f. plantă cultivată. (< fr. anthropophyte) Vezi definitia »

RĂSÚRĂ³, răsuri, s. f. Cotă adițională la dări, în țările românești, în sec. XVIII-XIX, din care se făcea plata dregătorilor. – Et. nec. Cf. rade. Vezi definitia »

jidoavcă, jidoavce s. f. (pop., peior.) evreică. Vezi definitia »

târtiță, târtițe s. f. (er., vulg.) vulvă; vagin. Vezi definitia »