PLUTÉU s. n. 1. (ant.) mașină de război, paravan semicircular, pentru a proteja pe asediatori în timpul atacului zidurilor unei cetăți asediate. 2. panou de marmură sau de lemn care protejează altarul, corul sau prezbiteriul bisericilor catolice. ◊ ladă, scrin pentru păstrarea lucrurilor prețioase. (< lat. pluteum) Vezi definitia »

PRIAPÉU, -ÉE I. adj. referitor la Priap; priapic. II. s. n. 1. formă de vers antic, considerat ca o juxtapoziție a două versuri. 2. poezie (antică) cu conținut obscen sau licențios. (< lat. priapeus) Vezi definitia »

EXPOZÉU s. n. expunere detaliată și sistematică a unei situații, a unor fapte etc.; dare de seamă. (< fr. exposé) Vezi definitia »

PNEU s. n. partea de cauciuc din anvelopă și camera cu aer a unei roți de vehicul. (< fr. pneu) Vezi definitia »

AMILACÉU, -CÉE, amilacei, -cee, adj. Care conține sau care este constituit din amidon. – Fr. amylacé (< gr.). Vezi definitia »