OMOGRAFÍE, s. f. Faptul sau însușirea de a fi omograf; situația în care se află două cuvinte omografe. – Din fr. homographie. Vezi definitia »

EMFRAXÍE, emfraxii, s. f. Obstrucție a unui organ canalicular. – Din fr. emphraxis. Vezi definitia »

CACOFONÍE, cacofonii, s. f. Asociație neplăcută de sunete; cacofonism. ♦ (Muz.) Suprapunere de sunete discordante; lipsă de armonie. – Din fr. cacophonie. Vezi definitia »

iasomíe (iasomíi), s. f. – Mic arbust cu flori albe parfumate (Iasminum officinale). – Var. iasmin, (înv.) asmonie. Mr. iasemin. Ngr. γιασεμί sau γιασομμί (Roesler 593; DAR), din tc. per. yasemin; var. din germ. Jasmin. După Lokotsch 942, Tiktin și Ronzevalle 174, din tc. Vezi definitia »

TRACOLOGÍE s. f. Disciplină care studiază civilizația tracilor. – Din fr. thracologie. Vezi definitia »