mială, miale s. f. picior. Vezi definitia »

OZOCHERÍTĂ s. f. ceară minerală din hidrocarburi parafinice și rășini, la fabricarea lumânărilor, a cerii etc. (< fr. ozokérite) Vezi definitia »

IMORTÉLĂ s. f. plantă erbacee cu frunze puține și flori mici, galbene sau roz-purpurii, care se poate păstra uscată mult timp. (< fr. immortelle) Vezi definitia »

CEÁFĂ, cefe, s. f. 1. Partea de dinapoi a gâtului sau, p. ext., a capului. ◊ Expr. Când mi-oi (sau ți-oi etc.) vedea ceafa = niciodată. A face ceafă = a se îngrășa. Gros în (ori la) ceafă sau cu ceafa groasă = gras; fig. bogat; influent. ♦ Regiunea cervicală. 2. Specialitate de carne de porc din regiunea cefei (1), afumată sau sărată. – Cf. alb. čafë. Vezi definitia »

AEROFRÂNĂ s. f. frână aerodinamică. (după fr. aérofrein) Vezi definitia »