fur (fúri), s. m. – Hoț, tîlhar. – Mr., megl. fur. Lat. fūr (Pușcariu 676; Candrea-Dens., 689; REW 3590; DAR), cf. it., arag. furo, v. ven., v. fr. fur. Înv. Cf. fura, furt. – Der. furișor, s. m. (varietăți de viespe, Vespa vulgaris, Pompilus viaticus; abejorro, Bombus terrestris), dim. cu suf. -ișor; furesc, adj. (înv., al hoților). Vezi definitia »

RETÚR s. n. 1. întoarcere, revenire la locul de plecare. ◊ indicație scrisă pe un plic, colet etc. care arată că acesta trebuie înapoiat expeditorului. 2. (sport) a doua parte a unui campionat, în cadrul căreia se întâlnesc din nou aceiași participanți. (< fr. retour) Vezi definitia »

rampadur, -ă, rampaduri, -e s. m., s. f. persoană murdară / neîngrijită. Vezi definitia »

CENÚR, cenuri, s. m. (Med.) Formă larvară a teniei care se dezvoltă parazitar în organism. – Din fr. cénure. Vezi definitia »

BONJÚR², bonjururi, s. n. (Înv.) Haină la modă pe la jumătatea secolului al XIX-lea. – Din fr. bonjour. Vezi definitia »