Definita cuvantului ponorătură
ponorătúră s.f. (reg.) surpătură de teren, adâncitură, râpă.

Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu ponorătură
ÎMPĂRĂTEÁSĂ, împărătese, s. f. 1. Soție de împărat sau femeie care conduce un imperiu. 2. Plantă erbacee agățătoare, veninoasă, cu flori albe-verzui (Bryonia alba). ♦ (Reg.) Mutătoare (Bryonia dioica). – Împărat + suf. -easă. Vezi definitia »
mătrăgúnă (mătrăgúne), s. f. – Mandragoră (Atropia belladona). – Mr. mătrăgună. Gr. μανδραγόρα (Philippide, Principii, 17; Diculescu, Elementele, 485), cf. alb. mandragure, it. martagone, sp. martagón. Der. este dificilă (după Pușcariu 1049, prin intermediul unui lat. *mandragona; după Pușcariu, Lr., 265, prin intermediul alb. matërgonë, care poate proveni și el din rom. sau din mr.). Cf. REW 5291 și contra acestei der., Densusianu, Rom., XXXIII, 281. Vezi definitia »
piață, piețe s. f. 1. (reed.) control amănunțit efectuat de personalul instituției. 2. (intl.) percheziție. Vezi definitia »
rău de scârbă expr. 1. care se îngrețoșează ușor. 2. v. rău de pagubă (2). Vezi definitia »
pisoácă2, pisoáce, s.f. (reg.) motan, cotoi, mârtan. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z