TULBURÓS, -OÁSĂ, tulburoși, -oase, adj. (Rar; despre apă) Tulbure. ♦ (Despre vreme) Cețos, posomorât, mohorât. [Var.: turburós, -oásă adj.] – Tulbure + suf. -os. Vezi definitia »

PÂNTECÓS, -OÁSĂ, pântecoși, -oase, adj. 1. Cu pântecele mare, proeminent; burtos. 2. Fig. (Despre obiecte) Cu pereții rotunjiți în afară, bombat. – Pântec + suf. -os. Vezi definitia »

poporós, poporoásă, poporóși, poporoáse, adj. (înv.) 1. (despre cetăți, orașe etc.) populat. 2. (despre popoare) numeros. Vezi definitia »

NĂVÂRLIÓS, -OÁSĂ, năvârlioși, -oase, adj. (Reg.) Apucat de convulsii epileptice; p. ext. furios, năbădăios, arțăgos. [Pr.: -li-os] – Năvârlii + suf. -os. Vezi definitia »

(ἀποφατικῶς — apofatikos = negând, prin negație; de la ἀποφάσκω — apofasko = a nega)— modalitate de cunoaștere a lui Dumnezeu prin antinomie, adică pe calea negației și pe calea afirmației. Calea apofatică înseamnă cunoașterea lui Dumnezeu prin negație. Dumnezeu este necuprins, nemărginit, incognoscibil pe calea rațiunii; Vezi definitia »