hămuit, -ă, hămuiți, -te adj. 1. (intl.) arestat, închis. 2. căsătorit. Vezi definitia »

CĂTRĂNÍT¹ S. n. (Rar) Cătrănire. – V. cătrăni. Vezi definitia »

ASEMĂLUÍT, -Ă, asemăluiți, -te, adj. v. ASEMĂLUI. – [Sinonime] Vezi definitia »

POCLÍT, poclituri, s. n. (Reg.) Coșul trăsurii. ♦ Coviltir (la car, căruță etc.). – Et. nec. Vezi definitia »

NEDUMERÍT, -Ă, nedumeriți, -te, adj. Care nu este dumerit, lămurit; care este mirat, încurcat în fața unui fapt, a unui lucru etc.; neașteptat, neclar. [Var.: nedumirít, -ă adj. ] – Ne- + dumerit. Vezi definitia »