PLOUÁ, pers. 3 plóuă, vb. I. 1. Intranz. impers. A cădea, a curge ploaia. ◊ Expr. A ploua cu găleata (sau ca din cofă) = a ploua foarte tare, cu picături mari și repezi. Plouă de varsă = plouă foarte tare. A ploua ca prin sită = a ploua mărunt și des; a cerne, a bura. Parcă tot îi ninge și-i plouă, se spune despre o persoană posomorâtă și mereu nemulțumită. (Fam.) A se face că plouă = a da impresia că nu observă un lucru sau un fapt neplăcut. ♦ Tranz. impers. A cădea ploaia asupra cuiva sau a ceva; a uda. 2. Tranz. și intranz. P. anal. A cădea (de sus) sau a lăsa să cadă ceva în cantitate sau în număr mare și în mod neîntrerupt. [Pr.: plo-ua] – Lat. plovere (= pluere). Vezi definitia »

preluá, preiáu, vb. I (înv.) a dobândi, a obține, a câștiga. Vezi definitia »

EVOLUÁ vb. I. intr. 1. A se dezvolta, a se transforma. ♦ A se desfășura, a se întinde. 2. A se mișca, a se desfășura larg (cu mișcări circulare). [Pron. -lu-a, p.i. 3,6 -uează, ger. -uând. / < fr. évoluer]. Vezi definitia »

DEȘEUÁ, deșeuez, vb. I. Tranz. A scoate șaua de pe spinarea unui animal de călărie. [Pr.: -șe-ua. – Var.: deșelá vb. I] – Des¹ + [în]șeua. Vezi definitia »

CHECIUA (‹ fr. {s}) subst. 1. Populație amerindiană care trăiește în ținuturile muntoase din Perú, în V Boliviei și în zona de frontieră cu Bolivia a statelor Argentina și Chile. 2. Cea mai răspîndită limbă amerindiană, cu peste 6 mil. vorbitori. Vezi definitia »