OMOGRAFÍE s. f. 1. faptul, însușirea de a fi omograf; situație în care se află două cuvinte omografe. 2. (mat.) corespondență biunivocă a mulțimii numerelor reale sau complexe, exprimată în formă de raport a două polinoame de gradul întâi; transfomare omografică. (< fr. homographie) Vezi definitia »

HIDROFILÍE, hidrofilii, s. f. Proprietate a unei substanțe de a fi hidrofilă. – Din fr. hydrophilie. Vezi definitia »

SĂMEȘÍE s. f. (Înv.) Funcția sameșului; instituție care strângea dările în trecut; localul acestei instituții. – Sameș + suf. -ie. Vezi definitia »

FITOLOGÍE s. f. botanică. (< fr. phytologie) Vezi definitia »

ELECTROCOMUNICÁȚIE s. f. procedeu de comunicație la distanță prin mijloace electromagnetice. (< fr. électrocommunication) Vezi definitia »