CONSONANTÍSM s. n. Sistemul sau totalitatea consoanelor unei limbi. – Din fr. consonantisme. Vezi definitia »

pointillísm (fr.) [pron. poantiísm] (poin-) s. n. Vezi definitia »

BOLȘEVÍSM s. n. Învățătură leninistă despre teoria și tactica mișcării revoluționare a proletariatului și despre transformarea revoluționară a orânduirii capitaliste în orânduire comunistă; leninism. – Rus bol'ševizm. Vezi definitia »

FUNCȚIONALÍSM s. n. 1. curent de gândire care studiază faptele sociale și de cultură în totalitatea lor și în interrelațiile acestora, urmărindu-se aspectele funcționale în întreaga lor complexitate. 2. direcție de cercetare în științele exacte, ca și în cele umaniste, care consideră obiectul lor de studiu în calitatea lui de sistem, ale cărui elemente alcătuitoare se condiționează reciproc. ◊ (lingv.) teorie care acordă funcțiilor o importanță deosebită pentru descrierea limbilor. 3. direcție în arhitectura contemporană care cere ca forma unui material de construcție să fie determinat de destinația acestuia. (< fr. fonctionnalisme) Vezi definitia »

HIPERBOLÍSM s.n. Caracterul a ceea ce este hiperbolic; exagerare. [Cf. it. iperbolismo]. Vezi definitia »