VELÍT s. m. 1. soldat din infanteria ușoară romană, în fruntea legiunilor sau între cohorte și centurii. 2. soldat din armatele napoleoniene cu însărcinări de infaterie ușoară. (< fr. vélite, it. velite) Vezi definitia »

KERAMÍT s.n. Clincher ceramic, din care se fabrică dalele de pavaj. [< fr. kéramite, germ. Keramit]. Vezi definitia »

tâmpit, cretin , handicapat,prostțembel,om care face ceva mai aiurea Vezi definitia »

armănít s.n. (reg., înv.) treierat (al cerealelor) Vezi definitia »

pocít², pocítă, adj. (reg.; despre un teren) închis, împrejmuit cu pocii (cu crengi înfipte în pământ); (despre vița de vie sau alte plante agățătoare) arăcit. Vezi definitia »