Definita cuvantului biclorură
BICLORÚRĂ, bicloruri, s.f. Sare a acidului clorhidric.

Sursa: DOOM
Cuvinte ce rimeaza cu biclorură
ECHÍSTICĂ s. f. disciplină care se ocupă cu studiul așezărilor rurale sau urbane în vederea sistematizării, reconstruirii sau redimensionării lor în funcție de cerințele societății contemporane și viitoare. (< engl. ekistics, fr. équistique) Vezi definitia »
ABIOGENÉZĂ s. f. Concepție după care originea materiei vii trebuie căutată în materia fără viață. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiogenèse. Vezi definitia »
PROXENET(Ă) altoi, ambasador, bordelez, coață, garid, herghelegiu, matroană, nene, papașa, pește. Vezi definitia »
METALOGENÉZĂ s. f. Ramură a geologiei care studiază formarea și răspândirea zăcămintelor minerale în scoarța Pământului; (rar) metalogenie. – Din fr. métallogenèse. Vezi definitia »
sclópță, sclópțe, s.f. (reg.) coajă de pepene sau de dovleac (de forma unei valve mari de scoică). Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z