MENIÁNĂ s.f. Balcon sau terasă exterioară la casele romane sau italienești. [Pron. -ni-a-. / < lat. maenianum, cf. fr. méniane]. Vezi definitia »

cleáucă s.f. (reg.) sanie stricată. Vezi definitia »

COLÍTĂ s.f. Inflamație a colonului¹ [în DN], care dă naștere la tulburări digestive. [< fr. colite, cf. gr. kolon – intestin]. Vezi definitia »

popínă, popíni, s.f. (reg.) 1. gorgan; movilă; platou. 2. ridicătură alungită de teren formată în lunca unui râu; grădiște. Vezi definitia »

DIADÉMĂ s. f. podoabă din metal prețios, cunună, împodobită cu pietre scumpe, pe care o purtau suveranii ca semn al regalității sau unele grade ecleziastice. ◊ obiect de podoabă purtat de femei pe frunte în anumite ocazii. (< fr. diadème, lat. diadema) Vezi definitia »