SÂNEAȚĂ, sânețe, s.f. Pușcă de tip vechi, lungă, neghintuită, cu pat greu ca o archebuză, flintă. De la sân cu sufixul -eață pentru că la tragere trebuia bine proptită de umăr și piept pentru ca trăgătorul să suporte reculul. Vezi definitia »

SĂRBEZEÁLĂ s. f. (Pop.) Faptul de a fi searbăd sau de a se sărbezi. – Sărbezi + suf. -eală. Vezi definitia »

cálfă (cálfe), s. f. – Lucrător calificat după ce a fost ucenic. – Mr. calfă, călfă, megl. calfă. Tc. kalfa, din arab. khalifa „succesor” (Roesler 594; Șeineanu, II, 81; Meyer 167; Lokotsch 798; Ronzevalle 129); cf. ngr. ϰαλφᾶς, ϰάλφας, alb. kalifë, bg., sb. kalfa. Pentru formă, cf. călăuză. Este dublet al lui calif, s. m., din fr. calife. – Der. călfie, s. f. (meserie). Vezi definitia »

paníță s.f. (înv. și reg.) termen de politețe folosit la adresa soției sau fiicei unui pan; boieroaică. Vezi definitia »

DATORÍNȚĂ, datorințe, s. f. (Înv.) Obligație (morală); îndatorire. – Datori + suf. -ință. Vezi definitia »