MACULATÚRĂ s. f. 1. hârtie veche, deșeuri de tipografie și de legătorie, pentru ambalaj sau ca materie primă pentru fabricarea cartonului. ◊ hârtie prost tipărită, pătată, care se rebutează. 2. (fig.) literatură, scriere fără valoare. (< germ. Makulatur, fr. maculature) Vezi definitia »

BUCHEREÁLĂ s. f. Faptul de a învăța pe de rost, în chip mecanic. – Din bucheri + suf. -eală. Vezi definitia »

FECULÉNȚĂ s.f. Starea unei substanțe bogate în feculă. [< fr. féculence]. Vezi definitia »

DACIÁDĂ s. f. competiție sportivă românească, cu caracter de masă, organizată din doi în doi ani (înainte de 1989). (< Dacia + -adă) Vezi definitia »

MINISTRÉSĂ s. f. (glumeț) soție de ministru. (< it. minis-tressa) Vezi definitia »