șușulícă, șușulíci, s.f. (reg.) bască. Vezi definitia »

mítră (mítre), s. f. – Tocă purtată de prelați. – Mr. mitră. Gr. μίτρα, parțial prin intermediul sl. mitra (Murnu 38; Tiktin; Conev 108). – Der. mitrofar, adj. (cu mitră), din mgr. μιτρόφορος (Gáldi 211). Vezi definitia »

dévlă (dévle), s. f. – (Fam.) Cap, dovleac, tărtăcuță. Bg. dĕvla „carafă mare; bășică (Scriban). Pare a fi dublet de la tîlv, s. n. ”bășică sau tigvă cu care se scoate vinul din butoi„ (după Cihac, acest ultim cuvînt ar fi legat de tigvă, ceea ce nu pare probabil). După Candrea, din sl. deblo ”lemn„; după Graur 149 și Juilland 163, din țig. devla ”Dumnezeu„; ipoteză greu de susținut. Vezi definitia »

ACROMIONÍTĂ s. f. osteomielită la (în) acromion. (< fr. acromionite) Vezi definitia »

LIDOCAÍNĂ s. f. Compus cristalin (C₁₄H₂₂N₂O) care, sub formă de clorhidrat, se folosește ca anestezic local și agent antiaritmic. (cf. engl. lidocaine < acetanilid(e) (= acetanilidă) + -o- + -caine (= caină < germ. -kain < Kokain = cocaină) [MW] Vezi definitia »