CĂSĂTORÍ, căsătoresc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) uni prin căsătorie cu cineva. – Din căsător (înv. „soț” < casă¹ + suf. -ător). Vezi definitia »

MEȘTERÍ, meșteresc, vb. IV. Tranz. 1. A executa, a face, a lucra; a prelucra. ♦ Tranz. și intranz. A lucra, a munci (cu pricepere) pentru a realiza ceva. 2. A pune la punct, a potrivi, a aranja, a repara, a meșteșugi. – Din meșter. Vezi definitia »

móttouri, s. n., 1. Maximă adoptată precum regulă de conduită. 2. Frază sau propoziție care însoțește un blazon 3. Înscriere proprie. Vezi definitia »

strefiéri s.f. pl. (reg.) gheață care se formează semănăturilor. Vezi definitia »

FEBRI- elem. „febră”. (< fr. fébri-, cf. lat. febris) Vezi definitia »