HAȘMACIÚCĂ s. f. V. hasmațuchi. Vezi definitia »

DINȚĂTÚRĂ s. f. Parte dințată a unui obiect. ♦ Spec. Totalitatea zimților de pe marginea unei mărci poștale. – Dința + suf. -ătură. Vezi definitia »

TOCÁTĂ s. f. compoziție muzicală de virtuozitate, scrisă pentru instrumente cu claviatură, cu o mișcare rapidă, clară, sacadată, executată solistic. (< it. toccata) Vezi definitia »

TECTÍTĂ s.f. (Geol.) Material cu aspect sticlos, sub formă de granule rotunjite, transparente, de obicei de culoare albastră-închisă sau verde. [< fr. tectite]. Vezi definitia »

FILOCENOGENÉZĂ s. f. dezvoltare a comunităților vegetale sau animale. (< fr. phylocénogenèse) Vezi definitia »