OTFÉL, otfeli, s. m. (Reg.) Flăcău care se află în fruntea alaiului pentru a conduce mireasa la biserică. – Cf. magh. vöfély. Vezi definitia »

a lua poziția ghiocel expr. (adol.) a sta cu capul în pământ / cu bărbia în piept. Vezi definitia »

nuntășél, nuntășéi, s.m. (reg.; înv.) nuntaș. Vezi definitia »

ȘNÍȚEL, șnițele, s. n. Preparat culinar făcut dintr-o felie subțire de carne, bătută cu ciocanul de lemn, trecută succesiv prin făină, ou și pesmet și prăjită în grăsime. – Din germ. Schnitzel. Vezi definitia »

ORHIOCÉL s. n. hernie a testiculului. (< fr. orchiocèle) Vezi definitia »