Definita cuvantului poruncire
poruncíre, poruncíri, s.f. (înv.) puterea de a porunci, de a ordona.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu poruncire
Psihopatologie-Tulburare calitativa a constiintei Vezi definitia »
COMPLEXIFICÁRE, complexificări, s. f. Acțiunea de a (se) complexifica. – V. complexifica. Vezi definitia »
DEMILITARIZÁRE s.f. Acțiunea de a demilitariza și rezultatul ei. [< demilitariza]. Vezi definitia »
CARUL MARE, numele popular al unei grupări de stele din constelația Ursa Mare, alcătuită din șapte stele, dintre care patru reprezintă cutia carului, iar celelalte trei oiștea; pe prelungirea laturii din spatele carului, la o depărtare de cinci ori cît această latură, se găsește Steaua Polară. V. Mizar, Alcor. Vezi definitia »
PROTOZOÁRE s.n. pl. Încrengătură de animale microscopice unicelulare, cu o structură anatomică foarte simplă, care trăiesc în grupuri numeroase; (la sg.) animal din această încrengătură. [Sg. protozoar, pron. -zo-a-. / < fr. protozoaires, cf. gr. protos – primul, zoon – animal]. Vezi definitia »