Definita cuvantului bord
bord (bórduri), s. n. – Margine din stânga sau din dreapta a unei ambarcațiuni (mari). – Var. bor, s. n. (margine răsfrântă a calotei pălăriei). Fr. bord. – Der. bordură, s. f., din fr. bordure; deborda, vb., din fr. déborder.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bord
PERICÓRD s.n. Învelișul notocordului. [< engl. pericord]. Vezi definitia »
DECACÓRD s.n. Vechi instrument muzical, asemănător harpei, care avea zece coarde. [Pl. -duri. / < fr. décacorde, lat. decachordus, gr. deka-chordos]. Vezi definitia »
PISTÁRD s.m. (Sport) Ciclist specializat în concursuri de pistă, de velodrom. [< fr. pistard]. Vezi definitia »
CAPITULÁRD, -Ă adj. capitulant. (< fr. capitulard) Vezi definitia »
surd (-dă), adj. – 1. Care nu aude. – 2. Slab, care nu se aude. – Mr., megl., istr. surd. Lat. surdus (Pușcariu 1700; REW 8474); cf. it., sp. sordo, prov., cat. sort, fr. sourd, port. surdo, alb. surdh; (Philippide, II, 656). – Der. de(-a) surda, adv. (degeaba, inutil), cu o evoluție asemănătoare lat. absurdus, cf. fr. dialogue de sourds (contaminarea cu degeaba, Gamillscheg, Olt., 111, nu pare să prezinte interes), mr. na surda; surdă, s. f. (becață, Gallinazo gallinula), după fr. sourde; surdomut, s. m., după fr. sourd-muet; surditate, s. f., după fr. surdité; surzi (var. asurzi), vb. (a face să-și piardă auzul; a rămîne surd; a amortiza, a atenua zgomotul), din lat. surdescĕre, vulgar *surdῑre; surzie (var. surdenie), s. f. (surditate); surzilă, s. m. (poreclă pentru un surd); surdină, s. f., din fr. sourdine. Vezi definitia »