RULÓU s.n. 1. Cilindru de lemn sau de metal care servește ca suport pentru deplasarea pieselor grele prin rostogolire. ♦ Sul subțire de lemn pe care se înfășoară transperantul de la ferestre; (p. ext.) transperantul însuși. ♦ Sul de hârtie sau de carton în care se păstrau în trecut diplomele și documentele de formate mari. ♦ (Poligr.) Cilindru elastic impregnat cu cerneală. ♦ Tăvălug, cilindru de presat. ♦ (Text.) Valț pentru aplicarea masei de încleiere. 2. Pieptănătură femeiască în care părul este înfășurat ca un sul. 3. Obiect sau material înfășurat în formă de sul. ♦ Preparat culinar din carne sau din aluat umplut cu frișcă ori cu cremă, care se rulează (1). 4. (Arhit.) Motiv ornamental constând din șiruri curbe de vute care se încastrează unele în altele. [< fr. rouleau]. Vezi definitia »

MANTÓU s.n. 1. Haină groasă de iarnă purtată de femei. 2. Perdea de pluș așezată în partea de sus a scenei pentru a micșora înălțimea portalului. 3. (Herald.) Ornament exterior al unei steme, format dintr-o draperie de hermină. [< fr. manteau]. Vezi definitia »

DUBLÓU¹ s. n. 1. (arhit.) arc în relief care dublează o boltă. 2. grindă principală la un planșeu de lemn. (< fr. doubleu) Vezi definitia »

FURÓU s.n. Cămașă de zi femeiască, combinezon. [< fr. fourreau]. Vezi definitia »

ETAMBÓU s. n. 1. piesă de rezistență din osatura unei nave, situată la pupă. 2. piesă de rezistență din scheletul unui avion, la extremitatea din spate a fuzelajului. (< fr. étambot) Vezi definitia »