valeráș, valeráșe, s.n. (reg.) butoiaș. Vezi definitia »

scârțâíș, scârțâíșuri, s.n. (reg.) 1. scârțâit. 2. adaos special la încălțăminte, pentru a o face să scârțâie în timpul mersului; scârț, scârțâitoare. Vezi definitia »

BAȘ¹- (Înv.) Element de compunere întrat în limbă prin cuvintele turcești care denumesc funcții sau ranguri ca: baș-aga, baș-caimacam etc. și folosit în românește cu sensul de „cel mai înalt”, „cel mai de frunte”, la formarea unor substantive ca: baș-boier, baș-răzeș etc. – Tc. baș. Vezi definitia »

PÂȘ¹ interj. (De obicei repetat) Cuvânt care redă zgomotul ușor produs de pașii cuiva, de mersul în vârful picioarelor etc. – Onomatopee. Vezi definitia »

CHIORẤȘ, -Ă, chiorâși, -e, adv., adj. I. Adv. (În expr.) A privi (sau a se uita) chiorâș = a) a privi sașiu; b) a se uita pe furiș, încruntat, cu dușmănie, cu dispreț. A da chiorâș prin ceva = a se repezi fără a lua seama peste ce calcă. (Înv.) A da chiorâș la (sau în) ceva = a ținti. II. Adj. 1. Sașiu. 2 Fig. încruntat, supărat, îmbufnat. – Chior + suf. -âș. Vezi definitia »