NAÚPLIUS s.m. Formă larvară la unele crustacee. [Pron. na-u-pli-us. / < fr. nauplius, cf. gr. naupleios – navigator]. Vezi definitia »

ALBERTUS MAGNUS (Albert von Bollstädt) (1193 sau 1207-1280), teolog, filozof și naturalist german. A inițiat direcția aristotelică a scolasticii („Summa theologiae”). Profesor al lui Toma d’Aquino. Vezi definitia »

STRATOCÚMULUS s. m. Formație de nori situată la altitudini relativ joase, având aspectul unor valuri. – Din fr. strato-cumulus. Vezi definitia »

PILÉUS s. n. 1. bonetă conică din stofă moale, purtată de greci și mai ales de nobilii daci, ca semn distinctiv al rangului lor. 2. pălăria ciupercilor, care poartă organele de fructificație. (< fr., lat. pileus) Vezi definitia »

ULTRAVÍRUS s.n. (Med.) Virus extrem de mic, care nu poate fi văzut la microscop; virus filtrant. [Pl. -suri. / cf. fr. ultravirus]. Vezi definitia »