ARÁMĂ, (2) arămuri, s. f. 1. Metal de culoare roșiatică, extrem de maleabil, de ductil și foarte bun conductor electric; cupru. ◊ Expr. A-și da arama pe față = a-și arăta adevăratul caracter (nemairespectând conveniențele sociale, politețea). 2. (La pl.) Obiecte făcute din aramă (1). – Lat. *aramen (= aeramen). Vezi definitia »

CASCADĂ (‹ fr.) s. f. 1. Cădere naturală de apă pe cursul unui rîu, fluviu sau torent provocată de o ruptură de pantă în profilul longitudinal al văii. Frecvente în regiunile calde și umede peste fostele praguri glaciare, în unitățile înalte de relief unde bancurile de roci dure alternează cu altele mai moi. C. cu cea mai înaltă cădere de apă din lume este Angel (Venezuela, 979 m). În România cea mai înaltă c. este Izvorul Cailor (M-ții Rodnei, 150 m). ♦ C. de hidrocentrale = grup de centrale hidroelectrice, în componența unui sistem hidroenergetic amenajate în serie pe un curs de apă, ce pot avea sau nu lacuri proprii de acumulare. ♦ Expr. Cascadă de rîs = rîs zgomotos, sacadat și prelungit. 2. (TEHN.) Montaj în c. = mod de legare a unor aparate, mașini sau circuite electrice pentru a îmbunătăți factorul de putere sau pentru a modifica fără pierderi turația acestora. Vezi definitia »

MEDÉLNIȚĂ, medelnițe, s. f. (Înv.) Lighean în care domnul și oaspeții lui își spălau mâinile înainte și după masă. – Cf. sl. mĕdĕnica. Vezi definitia »

ȘOAVĂ, șoave, s. f. (Reg.) Albia unui șuvoi de apă de ploaie, în zonele de deal. Vezi definitia »

HEMICELULÓZĂ s. f. amestec complex de polizaharide, împreună cu celuloza și lignina, în pereții celulelor vegetale. (< fr. hémicellulose) Vezi definitia »