peșchír (peșchíre), s. n. – 1. Ștergar, șervet. – 2. (Olt.) Maramă. – 3. (Arg., înv.) Bancnotă de o sută de lei. – Mr. pischire. Tc. peșkir ‹ per. pῑšgῑr (Roesler 601; Șeineanu, II, 293; Lokotsch 1660; Ronzevalle 59), cf. ngr. πεσϰίρι, alb., bg., sb. peškir. – Der. peșchirgiu (var. peșchergiu), s. m. (slujbaș la palat care prezenta domnului șervetul), din tc. peșkirci. Vezi definitia »

ZAMFÍR, zamfire, s. n. (Înv. și pop.) Safir [Pl. și: zamfiruri] – Din sl. samfirŭ. Vezi definitia »

gherghír (-ruri), s. n. – Cameră boltită, beci. Tc. karǵir „construcție de piatră” (Șeineanu, II, 190; Lokotsch 1092). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

singír, singíruri, s.n. 1. (înv.) lanț cu un cerc de fier la unul din capete, în care se prindea gâtul robilor ce urmau să fie expuși în public ca pedeapsă infamantă. 2. (pop.) șir de oameni legați cu singiruri. Vezi definitia »

mumbașír (mumbașíri), s. m. – Agent de poliție, comisar. – Var. bumbașir. Tc. (arab.) mübașir (Șeineanu, III, 85). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »