pohoiálă, s.f. (înv. și reg.) 1. boală de ochi la cai, datorită căreia aceștia nu mai văd drumul (cataractă, leucom, epitoră, urdoare). 2. membrană care învelește diferite organe interne ale corpului, în special stomacul și intestinele; prapur. 3. partea de jos a burții animalelor; vintre. 4. parte a corpului animalelor situată între ultima coastă și osul șoldului, formând o adâncitură; deșert, flămânzare. 5. (în forma: povăială) șira spinării, spatele. 6. (la pl.; în forma: povâieli) marginile blănii de miel care nu sunt acoperite de lână și care din această cauză nu se pot folosi la căciuli și pieptare. Vezi definitia »

ORBĂLȚĂTÚRĂ s. f. v. orbălțitură. Vezi definitia »

RABÁNĂ s. f. Țesătură dungată, impermeabilă, obținută din rafie, care se folosește, în Africa, la confecționarea îmbrăcămintei, a perdelelor etc. – Din fr. rabane. Vezi definitia »

SUPRADÓZĂ s. f. doză care depășește gradul toleranței organismului; supradozaj. (după fr. surdose) Vezi definitia »

cicărícă s.f. (reg.) soi de plantă erbacee cu flori albe și proprietăți medicinale; avrămeasă. Vezi definitia »