EXÓRDIU s.n. (Lit.) Prima parte a unui discurs; (p. ext.) introducere; prefață. [Pron. -diu. / cf. fr. exorde, lat. exordium]. Vezi definitia »

LINȚÓLIU s. n. giulgiu. (< fr. linceul, lat. linteolum) Vezi definitia »

ZALHANAGÍU s. m. Măcelar. (din zalhana) Vezi definitia »

RÉNIU s.n. (Chim.) Metal, asemănător cu platina, întrebuințat în aliaje speciale. [-niu, Pron. -nìu; Simb. Re] (din fr. rhénium, germ. Rhenium) Vezi definitia »

DIVINATÓRIU, -IE adj. (Liv.) Referitor la divinație, care ajută la ghicit. [Pron. -riu. / < fr. divinatoire]. Vezi definitia »