ȘEPTÉL s.n. Numărul total al animalelor domestice ale unei țări, ale unei regiuni, ale unei gospodării etc. [< fr. cheptel, cf. lat. capitale – ceea ce este principal într-o avuție]. Vezi definitia »

POLOBOCÉL, polobocele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui poloboc (1); butoiaș. [Var.: bolobocél s. n.] – Poloboc + suf. -el. Vezi definitia »

caraél s.m. sg. (înv.) vânt de est și de vest. Vezi definitia »

franghel s. m. sg. (reg.) apelativ folosit între prieteni. Vezi definitia »

scârcél, scârcéi, s.m. (reg.) ciorchine mic; scârci mic. Vezi definitia »