ENTÁSIS s.n. (Arhit.) Partea îngroșată a fusului unei coloane galbate. [< fr. entasis]. Vezi definitia »

RÁHIS s. n. 1. (Anat.) Măduva spinării. 2. (Bot.) Ax central în lungul căruia se înșiră o serie întreagă de organe asemănătoare între ele. – Din fr. rachis. Vezi definitia »

CATHÁRSIS s. n. 1. concept estetic, la Aristotel, pentru a defini efectul „purificator” al artei, în special al tragediei, rolul acesteia de a-l elibera pe om de pasiuni (josnice), prin trăirea unui sentiment de maximă tensiune. 2. (psihan.) efect terapeutic prin descărcarea unei trăiri refulate. (< fr. catharsis, gr. katharsis) Vezi definitia »

NÍCSIS s. n. (Înv.) Supărare. – Ngr. nyxis „împunsătură”. Vezi definitia »

ȘPIS s.n. (Poligr.) Pată neagră care apare uneori între cuvinte datorită ridicării materialului de albitură în timpul tiparului. [< germ. Spiess]. Vezi definitia »