Definita cuvantului potinteu
potintéu, potintéie, s.n. și adv. (reg.) 1. lemn scurt, fix, care depărtează cormana de coarnele plugului. 2. lemn care sprijină alt lemn; proptea. 3. obstacol, piedică. 4. (adv.) drept, nemișcat, neclintit; dârz.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu potinteu
RESTÉU, resteie, s. n. Fiecare dintre cele două bare în formă de cui, făcute din fier sau din lemn, cu care se închid laturile jugului pentru a reține grumazul animalului în jug. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu resteul = a se purta aspru (cu cineva). [Var.: (reg.) răstéu, restéi s. n.] – Et. nec. Vezi definitia »
TASÉU, taseuri, s. n. Nicovală mică, folosită de tinichigii pentru a îndrepta tabla. – După fr. tasseau. Vezi definitia »
SAȘÉU s. n. pungă mică din material textil pentru păstrat batiste, ciorapi etc. (< fr. sachet) Vezi definitia »
ferchetéu (-éie), s. n. – Prăjină. – Var. fercătău, ferchedeu, ferchezău. Mag. fergetyű (Cihac, II, 498; DAR; Gáldi, Dict., 128). În Trans. Vezi definitia »
TASÉU s. n. nicovală mică folosită de tinichigii pentru a îndrepta tabla. (< fr. tasseau) Vezi definitia »